Când Te-ai coborât, Iisuse
Când Te-ai coborât, Iisuse,
din Cereasca-mpărăție,
Te-a primit pe lume numai
un bordei dintr-o câmpie.
Iar când ai umblat prin lume
ca s-o chemi la mântuire,
doar bordeiele sărace
Te primiră cu iubire.
Dar de când Te-ai dus, Iisuse,
stă bordeiul trist și rece,
de-atunci nimeni cu iubire
pragul lui sărac nu-l trece.
Astăzi, când cu-a Ta venire
ne-aduci zorii bucuriei,
amintește-Ți cu-ndurare
de bordeiele câmpiei!
Cercetează și-ncălzește
cu iubirea Ta pustia,
că nu-i unul, ci e plină
de bordeie-acum câmpia!