Noapte linistită, noapte desfătată
Noapte linistită, noapte desfătată,
Naști în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneșă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Și mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citește, cine mi te-arată,
Noapte liniștită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Și pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuși
În măsura vremii dintre doi țăruși?
Umblu’n cartea toată, ești mereu în carte.
Foaia te desparte, fața nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Și din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viață pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zaloagă.
Și cântări de leagăn cânți ca și-a altădată
Tot atât de vie și adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniștită!