Când Te-au dus, Iisuse-n Templu
Când Te-au dus, Iisuse-n Templu,
bucurie îngerească
avu Simeon bătrânul
c-a putut să Te cunoască.
Că ceruse să nu moară
până-Ți va vedea ivirea,
Soare veșnic al Iubirii,
Care mântui omenirea.
Iar când Te-a văzut, Iisuse,
liniștit putea să moară,
liniștită-i numai moartea
celor care Te aflară.
Fă ca și-astăzi să Te-aștepte
toți ca el când Te vei naște.
Doamne, nimeni să nu moară
până nu Te va cunoaște!