Te iubesc, Iisuse, știi că Te iubesc!

Te iubesc, Iisuse, știi că Te iubesc!
Dar în casa goală, cum să Te primesc?
Cum s-aprind, Iisuse, foc să Te-ncălzesc
când nici un cărbune-n vatră nu găsesc?
Cât de largă ușa tindei s-o deschid?
...De rușine, iată-mi sărăcia zid!
Nici o luminiță nu străluce-aici,
nici vreo floare-n geamul casei mele mici.
Cum să sper colinda să Ți-o cânt duios
când eu n-am nici fluier și nici viers frumos?
Aurul și smirna furii mi-au luat,
cu aloea toată rana mi-am legat...
Iată, sub fereastră nu-i nici un brăduț,
nici un dar sub pernă, nici culcuș călduț...
Cum să pot, la mine, să aștept să vii
când acestea toate, Doamne, Tu le știi...
Doar nădejdea încă pâlpâie ușor,
suflă-n vatră numai aprigul meu dor...
Vino, vin... Cu lacrimi, drag Iisus, Te chem,
n-a fost mai frumoasă ieslea-n Betleem.
Vino Tu și-mi umple cu lumini de stea
și-mi gătește, Doamne, odăița mea.
Adu-mi Tu colinda ce nu știu s-o cânt,
dragostea cu care să Te înveșmânt.
Ca, venind în miezul Nopții de Crăciun,
să găsești plăcute toate câte-Ți spun,
Aurul și smirna strălucind pe fân,
darul meu, tămâie, pentru drag Stâpân.