Într-o iesle înghețată

Într-o iesle înghețată Înfășat în scutecuț Cu privirea-nrourată Și cu fața-mbujorată Lângă Maica-ngândurată Gângurește-un Prunc micuț. Și un fir de zâmbet pare Că-i apare-n obrăjori Când oștiri de îngeri cântă Și-n osane-L înveșmântă Coborând pe raza sfântă Cu pași tainici și ușori. Sau când, iată, la portiță Sub fereștri colindă lin păstorași de veche viță Și-n miros de cetiniță sub plăpândă luminiță Plini de daruri magii vin. Dar părutul zâmbet trece, Fața-I sfântă pustiind Pe sub pleoape se petrece Crudă lacrimă și rece, Fruntea pare să se-aplece Crucea grea întrezărind. Numai Maica se-nfioară Umbra norului simțind Și la sân își înfășoară Cât mai strâns a ei comoară Ca să nu cumva să-L doară Lumea-ntreagă mântuind. E un nor fugar, dar iată, chipui-i iarăși luminos. Și rămâne lumea toată În lumină îmbracată. Căci e noaptea minunată Când ni S-a născut Hristos.