O, noapte de Colind curată
O, noapte de Colind curată
cu sunet cald de clopoței
vii la sărmani și singurei,
colinda cea mai minunată
Să-Ți lași la ei. |bis
Cu lampa strălucind în tindă
și obrăjori strălucitori,
pe sub perdea, pe după flori
orice fereastră stă să prindă
Colindători. |bis
Ni te-au lăsat cu drag strămoșii
ca bună veste să cobori,
să vină îngeri și păstori...
și daruri aducând sfioșii
Magi călători. |bis
O, Prunc slăvit, la ușa-închisă
de-a grijilor zăvoare reci
oprește-o clipă să petreci
și zarea să ne-o lași deschisă
Spre cer pe veci. |bis
Că-n noaptea asta-miresmată,
de-a cerului colind plăcut
într-un grăjduț cu boi tăcut,
să mântui lumea asta toată
Tu Te-ai născut. |bis
Călăuziți de steaua sfântă
și prin zăpadă, și prin ger,
pe sub ferestre, Prunc stingher,
duioasă, șoapta noastră-Ți cântă:
O, leru-i ler! |bis