Nu mai cad, Iisuse albii fulgi de nea
Nu mai cad, Iisuse albii fulgi de nea
Cum cădeau adesea-n miez de noapte grea
/așternut de albă, moale păturea
Să-ncălzească grâul răsărit sub ea. /(bis)
Triști privesc din slava cerului prea sfânt
Că nu pot să-și ningă albul lor veșmânt
/Prea curat e parcă pentru-acest pământ
Și cad, boabe lacrimi, pe-un uitat pământ. /(bis)
Ar dori să cearnă strai îmbelșugat
Peste tot văzduhul cerului brăzdat
/Coborând din slavă-ntr-un grăjduț uitat
Toată frumusețea Celui așteptat. /(bis)
Dar...închisă-i astăzi poarta cu zăvor
Și de tine, Doamne, nimănui nu-i dor
/Nu mai vezi la stână, treaz, nici un păstor
Numai copilașii cântă-n casa lor. /(bis)