Sub o mantie de cer

Sub o mantie de cer În ieslea unui oier Pe un braț de fân uscat Se năștea un împărat. Pruncul pe lume adus Era chiar Domnul Iisus Iar Maria maica Sa De-atât Har se minuna. Sus o stea cum alta nu-i Vestise nașterea Lui Însoțind necontenit Trei magi dinspre Răsărit. S-au scurs mii de ani de-atunci În așteptări îndelungi Și azi chiar de-i frig sau nea Colindăm cum s-o-nsera. Ce mai stați voi, creștini dragi, Veniți precum acei magi Din inimi fără zăbavă Lui Iisus s-aducem Slavă! Sa aprindem c-un colind Focuri în cer scânteind În orice suflet pribeag Ce cu dor ne-așteaptă-n prag.