S-a găsit un biet grăjdar

S-a găsit un biet grăjdar, fără pernă, fără pat, care de-al Măicuții-amar tare mult s-a-nduioșat. - Du-te, fiică în dureri, pe culcușul meu de fân! / Eu, pe prispă-n privegheri, cu tot Ceru-am să rămân!... /(bis) Sub noianul de cobalt a vegheat grăjdarul blând și-a văzut pe-un nor înalt oaste albă coborând. Și de-atunci în pieptul lui S-a născut un Prunc bălai. / Iar târziu, din văi silhui, l-au dus îngeri albi în rai. /(bis) Dar tu, suflet înnoptat, cu blăniță sau cojoc, n-ai în casa ta un pat? N-ai în inimă un loc? N-ai în suflet un ungher, un culcuș în ceasul greu, / ca, din nou venind din Cer, să Se nască Dumnezeu? /(bis)