La hotar de an trecut
La hotar de an trecut,
sufletul oprește,
peste drumul petrecut
înapoi privește:
câte taine, câte stări
fericit trăite,
câte binecuvântări
zilnic înnoite!
Câte lacrimi și căinți
urmelor lăsate,
câte jertfe și dorinți
dragostei curate!
Ce-nălțări și ce căderi
ne-au uimit privirea,
ce comori și ce dureri
poartă amintirea!...
Am lăsat pe drum de jar
sânge și izvoare,
mărturii de crez și har
Oastei viitoare;
am lăsat prin nopți de chin
soare și morminte,
urme celor care vin
pentru veci nainte.
Dumnezeule Slăvit,
- inima se-nchină -
fă din tot ce Ți-am jertfit
cale de lumină!
Fă-Ți Lucrarea Ta de har
Oaste nesfârșită,
de la ultimul hotar
s-o privim slăvită!