O, prunc slăvit, o taină minunată
O, prunc slăvit, o taină minunată
Urmănd supus un unic drum și semn
Ca să aduci mulțimii mântuirea
Te coborai plăpând în Betleem.
Să nu fii singur într-o iesle rece,
Străin în lumea noastră și stingher,
Trimise Tatăl îngerii să-ți facă
În peștera-nghețată-un colț de cer.
Iar trei păstori de prin ținutu-acela
Ți-au proslăvit venirea cu cântări
Și magii depărtărilor, căutându-Ți
Sălașul pe profetice cărări.
Ce taină le-ndrumară, oare, pașii
Spre staulul străin din Betleem
Când din tenebre stea misterioasă
Se-nalță nimbul unei Cruci de lemn!
E-aceeași taină ce ne-adună pașii
Spre geamul pocăinței tuturor
V-aducem, gazde dragi, o veste bună:
Azi s-a născut al nostru Salvator!