Pe-un pătul de fân și floare
Pe-un pătul de fân și floare
- tare greu
s-a născut Copilul Soare
- tare greu.
Dar în casa ta, vecine,
n-ai o mână de sulfine,
să se nască și la tine
Dumnezeu?
Ia auzi ce vânt subțire,
- subțirel
bate rău printre cămile,
- subțirel...
Iar tu, om cu minte 'naltă,
stai cu inimă de piatră.
N-ai tu oare-un colț de vatră
pentru El?
Plânge Pruncul ca o mierlă,
- plâns nespus,
că în iesle nimeni pernă
- nu i-a pus.
Dar tu-n casa ta frumoasă
te-ai culcat și nici nu-ți pasă.
Nu vrei tu să-L lași în casă
pe Iisus?
Sus în Cer cu dor de frate,
- sus în Cer,
El ți-a pregătit palate,
- sus în Cer.
Iar tu, inimă amară,
cum de-L poți lăsa afară,
ca de dor și frig să moară,
pui stingher?
Peste valea cea de plângeri,
- auzi tu?
Auzi corul cel de îngeri,
- auzi tu?
Omule cu ușă strâmtă,
oare nu te înspăimântă
că tot Cerul stă și cântă
și tu nu?
Iată, vin păstorii-n grabă
- pe pământ,
și de Prunc pe toți întreabă
- pe pământ.
Hai, vecine, la ferestre,
haide, să le dai de veste
că-i aici la tine-n iesle
Pruncul Sfânt!