Biserică slăvită

Biserică slăvită, Ierusalim ceresc ce strălucit ţi-e locul, ce veşnică-i cununa ce luminos veşmîntul de in Dumnezeiesc în care umbli-alături de Mielul totdeauna. Mireasă Fericită, Comoară de nespus ce slavă nepătrunsă e cea gătită ţie cînd Însuşi Împăratul şi Domnul tău Iisus ţi-e Mirele şi Soţul Iubit pe veşnicie. Frumoaso, Preaiubito şi Scumpo, ce slăvit e locul tău şi chipul ce ţi l-a dat iubirea şi frumuseţea care prin foc ţi-ai înnoit şi numele pe care ţi l-a albit sfinţirea. Te vor privi de-a pururi cereştile minuni uimite de frumseţea şi slava ta divină plăcută ca mireasma a mii de rugăciuni curată ca un cîntec de neauă şi lumină. Spre Tronul cel deasupra de-al şaptelea scump rai nălţăm şi noi suspinul cu jertfa rugătoare să ne găsească vrednici de sfîntul Slavei strai să stăm în Ziua Nunţii în tine, lîngă Soare.