Să nu-mi simt datorie
Să nu-mi simt datorie recunoştinţa mea
ci-un dulce har, cînd totul m-ajută s-o arat,
tot ce-am mai sfînt în mine eu ştiu că-i numai ea
şi aurul ei veşnic e tot ce-am mai curat.
Recunoştinţa-mi spune cel mai frumos cuvînt
ea-mi cîntă cel mai dulce, ea-mi dă cel mai cu drag
ea-mi ţese cunoştinţei cel mai curat veşmînt
ea-mi flutură pe casă cel mai puternic steag.
Recunoştinţa-mi pune pe orice cruce flori
şi orice rugăciune mi-o presară cu mir
ea toate-a mele zile la face sărbători
şi nopţile lumină şi lacrima ofir...
Recunoştinţă, - vino la orice pas al meu
şi-ajută-mă în totul să-ţi fiu un drag părtaş
căci dacă tu-mi vei pune cuvînt la Dumnezeu
eu voi intra în frunte la masa Lui nuntaş.