Până Domnul nu S-arată

Pînă Domnul nu S-arată nici o zare nu-i curată nici o steauă nu răsare nici o frunză nu tresare nici o cale nu-nverzeşte nici o floare nu zîmbeşte. Dar cînd Faţa Lui răsare noaptea se preface soare zarea cît era pustie dintr-odată toată-nvie inima cît de zdrobită dintr-odată-i fericită. Fără-a Domnului iubire casa-i gheaţă şi-nvrăjbire munca-i silă şi-nrobire tinereţea-i cărunţire bătrîneţea-i părăsire şi viaţa-i nimicire. Dar cînd Dumnezeu voieşte şi iubirea Lui soseşte toată gheaţa se topeşte tinereţea înfloreşte bătrîneţea-ntinereşte şi viaţa-n veci trăieşte.