Cuvântul despărţirii
Cuvîntul despărţirii să nu-l spui neplîngînd
că nu-l ştii niciodată de nu-i pe totdeauna,
Neprevăzutul poate să vină mai curînd
de cum răsare seara, sau cum apune luna.
Prin nici o răspîntie nu trece prea uşor
întîi priveşte bine spre calea apucată
că orice pas te duce spre-un veşnic viitor
iar clipa care trece nu-ntoarce niciodată.
În nici un ceas de noapte să nu te culci rîzînd
că nu se ştie dacă mai vezi o dimineaţă
la orice-apus de soare priveşte meditînd
că nu ştii cînd răsare, de vei mai fi-n viaţă.
La orice despărţire, în Duhul Sfînt să fii
căci ea e ca o moarte de fiecare dată:
ieşi dintr-un timp în care în veci nu mai revii
şi pierzi ceva ce poate n-o s-afli niciodată.
O, fie-n toate-acestea, căldura ta, Hristos
şi-n tot ce faci, oriunde, să fi-a Lui iubire,
c-atunci de fiecare te-ai despărţi frumos
şi-aşa o să-l şi afli în veşnica-ntîlnire.