Dac-am să pot

Dac-am să pot să-mi calc vreodată Iisuse, legămîntul meu atunci din faţa Lui Curată să mă alunge Dumnezeu! Să nu mă laşi, să nu mă laşi din fiu iubit s-ajung vrăjmaş ci să-Ţi rămîn, ci să-Ţi rămîn pe veci legat de Scumpu-Ţi sîn. De-Ţi voi putea-ntina iubirea vreodată lîng-un sîn străin mîncarea mea se facă fiere şi apa care-o beau - venin! De-Ţi voi uita îmbrăţişarea şi voi cuprinde alt altar tot patul facă-mi-se gheaţă şi perna facă-mi-se jar. Dacă-Ţi voi lepăda credinţa şi-o alta voi cuprinde-o strîns, să mi se facă fărdelege tot ce-am cîntat şi tot ce-am plîns. Dac-am să uit recunoştinţa vreodată pentru cît mi-ai dat să-mi ardă-ntr-o clipită toate s-ajung ce-am fost: - un lepădat! Dac-am să uit, ajuns la bine, din ce eram, ce m-ai adus - atunci în veşnice suspine Tu Însuţi să mă uiţi Iisus!