Nu-mi acoperiţi mormântul

Nu-mi acoperiţi mormîntul cu cununi, ci cu iubire nu cununi am vrut în viaţă ci cîntare şi-nfrăţire căci cununile se uscă şi se şterg de ploi şi soare dar iubirile curate sînt cununi nemuritoare. Nici nu-mi scrieţi pe-a mea cruce data morţii-ntunecată eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată, nici să nu-mi spuneţi adio, ci-mi spuneţi la revedere mîine vom cînta-mpreună la Întîia Înviere! Eu mi-am pregătit o cruce şi un loc de-nmormîntare - crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormînt ci numai pare pot muri în orice vreme şi-ngropat pot fi oriunde cu o cruce, sau şi fără, - nici o groapă nu m-ascunde. Voi trăi în orice cîntec, - orice frunză-mi va fi soră orice fir de iarbă - prieten, orice seară - auroră orice foşnet - frate dulce, casă-mi va fi orice zare căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare. Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cît pot duce drumul meu spre cealaltă, l-a plătit Hristos pe Cruce naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută naşterea spre Nemurire mi-e-n lumina neştiută. Nici-o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată viaţa ce-a trecut prin Soare cu Hristos împreunată.