De lângă calea Ta Iisuse

De lîngă calea Ta Iisuse văd mii de căi cum se desprind - sînt ale celor ce-au lăsat-o spre calea lumii rătăcind, o, oare calea mea Iisuse va merge-ntr-una tot aşa pe urma dulce-a Crucii Tale, ori se va despărţi de ea? - o, nu lăsa, nu mă lăsa să mă despart de calea Ta. Pe lîngă calea Ta Iisuse văd mii de cruci lăsate jos - sînt ale celor ce-au luat-o pe drumul larg şi lunecos, dar oare crucea mea Iisuse voi duce-o tot aşa şi eu ori voi lăsa-o şi voi merge ca lumea fără Dumnezeu? - o, nu lăsa, nu mă lăsa ca lumea fără Dumnezeu! De lîngă dragostea Ta sfîntă văd aruncate mii de flori - sînt ale celora-ntorşi iarăşi spre lumea asta-nchinători, dar oare-a mele flori Iisuse vor fi întruna ca acum, ori vor zăcea uscate-odată şi eu întors pe-al lumii drum? - o, nu lăsa, nu mă lăsa să mai întorc spre-al lumii drum!