Iisuse, când vin dinspre Tine

Iisuse, cînd vin dinspre Tine de soare-mi simt ochii că dor şi marile aripi mi-s pline de praful de aur din zbor. Iisuse, fii slăvit de harul fericit cu care vin - cu care vin oricînd mă-nchin. Cînd ceasul de taină sfîrşeşte şi-ntorc de pe munte în jos pe frunte mai simt că-mi luceşte cununa de har luminos. Ce greu paşii mei vin spre vale cînd ochii mei vor şi mai vor lumina privirilor Tale şi harul rămas pe Tabor. O, dulce-ntîlnire divină pe Munte cu Sfîntul Mister ia-mi duhul odată-n lumină şi-n veci nu-l mai întoarce din cer.