Iisus, de când Te ştiu

Iisus, de cînd Te ştiu cu mine eu nu Te ştiu decît veghind prin orice nopţi de teamă pline din orice drum pîndit venind. Cînd multe nopţi, în mari primejdii m-ai rînduit să stau străjer, Tu dulce-nsoţitor nădejdii vegheai să nu rămîn stingher. Prin cîte nopţi de drum departe cînd paşii mei n-aveau nici grai Tu mă-nsoţeai din orice parte şi-atent alături îmi păşeai. Cînd obositele-mi pleoape cădeau de somnul trist şi greu Tu, treaz, îmi rămîneai aproape şi eu Te-aflam veghind mereu. Cînd neavînd putere-n mine cădeam în lene adormind - cînd mă trezeam privind spre Tine Te regăseam tot treaz veghind. O, Dulce Paznic al Iubirii nespus de bun şi veghetor - în toată viaţa nemuririi ce mult, ce mult ţi-s eu dator!