O, dragoste cerească
O, Dragoste Cerească, tu m-ai născut din plîns
cînd cearcănul luminii în jurul meu s-a strîns
şi dintr-un nimb de soare minunea mi-a grăit:
- Eu sînt Iisusul care şi tu L-ai prigonit.
Sub cerul de miresme al unui Praznic Sfînt
m-am prăbuşit cu faţa la cer şi la pămînt
şi-un Soare Nou, alt Soare - sau poate tot Acel
S-a strămutat în mine - şi-am devenit un El.
Şi cei doi sori, sau două iubiri ce le-am primit
mi-au devenit viaţa şi eul fericit
de-atunci înalţ spre Cerul eternei dăruiri
cîntarea fără moarte a-ambelor iubiri.
O, dragoste de Domnul, o, dragoste de fraţi
voi aripi de aur, - prin ce zări mă purtaţi
voi, scumpe corzi de aur, preadulce strînse-n trei
în El în veci mă ţineţi îmbrăţişat cu ei.