Aprinsa Domnului iubire

Aprinsa Domnului iubire mă rog mai sfîntă să ne creşti şi-n alba ta neprihănire viaţa-n veci să ne-o-mpleteşti tot mai frumoasă, mai senină şi mai predată s-o primeşti. Cu aripi tot mai largi spre Soare să ne desparţi de tot ce-i jos, - către vecia primitoare şi Necuprinsul prietenos un imn sfinţit şi-o jertfă dulce spre bucuria lui Hristos. Prin suferinţă să ne-apropii de împliniri ce sînt - şi nu-s fă lacrimile noastre stropii de drag pe crinii lui Iisus alin pe răni şi mir pe glezne şi dor pe Sînul lui Iisus. O, fă-mi tot mai puţin pămîntul şi tot mai mult cerescul eu şi tot mai strălucit veşmîntul cu care merg spre Dumnezeu mai alb, mai sfînt, mai scump veşmîntul să mă iubească Dumnezeu.