O, dragostea mea-mamă
O, dragostea mea-mamă, eu te-am primit copil
cînd Sfînta Cincizecime m-a pogorît din soare
şi sufletul de aur mi-a dat făcîndu-mi-l
să umble printre îngeri, - să cînte la izvoare.
Şi dragostea mea-soră, eu te-am primit prin har
într-un pahar de apă dintr-o cerească Mînă
iar harfa mea de aur mi-ai prefăcut-o jar
nălţînd-o lîngă Soare - şi-acolo să rămînă.
De-atîtea ori în flăcări m-am zvîrcolit gemînd
prin ziduri, printre fiare sau printre morţi grămadă
dar inima de aur la voi mi-a fost luptînd
odată fericite în ceruri să vă vadă.
O, cele două sfinte iubiri din viaţa mea
iubirea mea din soare, iubirea mea din lună
răsplata mea de aur - şi vecii după ea -
eu nici nu vă vreau altfel
ci numai împreună!