Când norii grei acopăr

Cînd norii grei acopăr tot cerul vieţii mele cînd nu mai văd nici cale, nici ţărmuri şi nici stele Tu eşti întotdeauna Acel ce-mi dai nădejde Iisuse, Iisuse, Iisuse Tu, Soarele Iubirii ce dulce mă-ncălzeşti. Cînd Tu eşti lîngă mine Însoţitor şi Frate nu-mi simt viaţa frîntă de-a mea singurătate că Tu-mi eşti Stîlp de Flăcări şi Norul de Lumină Iisuse, Iisuse, Iisuse Tu-mi dai umblării mele încredere deplină. Slăvită fie veşnic clipita neuitată cînd dragostei din mine i-ai strălucit deodată cînd m-ai cuprins în soare şi mi-ai grăit cu miere Iisuse, Iisuse, Iisuse Tu-mi dai iubirii mele o veşnică-nviere. Să nu-Ţi mai pierd credinţa nici dus cît de departe să nu-Ţi slăbesc nădejdea nici stînd pe-un rug de moarte iar dragostea-Ţi să-mi fie întreaga mea comoară Iisuse, Iisuse, Iisuse cum mi-ai avut-o toată Iisus, de-ntîia oară.