O clipa când ceream iertare
O clipa când ceream iertare
Ce binecuvântată-ai fost!
Era o zi scăldată-n soare
Și mii de raze salvatoare
Dădeau vieții mele rost!
Purtam poveri și răni în suflet
Păcatul mă robise greu
Eu nu știam a cui e vina,
Dar când m-a-nconjurat lumina
Văzui că vinovatu-s eu!
Atunci eu mi-am cerut iertare
Cu lacrimi, ca un păcătos
Și o ființă plină de-ndurare
Străpunsă-n maini și în picioare
S-a aplecat spre mine, jos.
Mi-a dat, cu vorbe de iubire
Mesajul Tatălui de Sus
În ochi avea mărgăritare
Când îmi vorbea despre iertare
În fața mea era IISUS!
Nu pot să uit viața-ntreagă
Cum l-am privit, uimit de drag!
El, cu blândețea lui duioasă
Mi-a spus să mă întorc Acasă
Căci Tatăl mă așteaptă-n prag!
Și m-am întors la Tine, Doamne!
Iar astăzi sunt un fiu iertat
Eu am gustat din fericirea
Ce-o lasă-n suflete iubirea
Celor pe care I-ai iertat!