Sânt împresurat

Sînt împresurat de ape Dumnezeul meu tot mai mari şi mai aproape mi se strîng mereu, mi-au închis orice cărare de m-aştept să mor - numa-n Sus mai văd scăpare Sfînt Mîntuitor. Doamne, iarăşi zac în locul cel de fiare plin, mi-arde viaţa ca-n mijlocul iazului de chin năvălesc spre mine toate gurile de lei - numai Mîna Ta mă poate izbăvi de ei. Doamne, stau pe-o cruce mare ţintuit în cui nici o izbăvire pare că pe lume nu-i. - Dacă harul Tău din lume s-a sfîrşit, - apoi Doamne, pentru-al Tău Sfînt Nume ia-ne şi pe noi!