Te-ai dus Iisuse Dulce
Te-ai dus Iisuse Dulce spunînd: Eu vin curînd
- ca să-Ţi aştept întruna întoarcerea iubită,
să nu-mi prea pară lungă durerea aşteptînd
nici noaptea prea amară, nici viaţa prea zdrobită.
Te-am urmărit cu ochii îndureraţi şi grei
dar prea curînd nălţimea şi norii Te luară
şi-n locul Tău rămase durerea-n ochii mei
şi-n jurul meu pustiul şi-n inima mea pară.
De-atunci privesc întruna pe drumul nepătruns
spre norul după care Te-ai dus de lîngă mine
dar nu văd decît golul în care Te-ai ascuns
şi n-am decît pustiul durerii lîngă Tine.
O, cele trei cuvinte ce mi le-ai spus plecînd
mi-au fost ca trei săruturi pe buzele-mi uscate
le voi simţi de-a pururi pe gura mea arzînd
ca o pecete dulce de cele-ncredinţate.
De-atunci aştept întruna să vii precum ai spus
sau să primesc solia trimisă după mine
dar totul este singur şi gol Iubit Iisus
şi totu-i nici viaţă, nici moarte fără Tine.
Stau îngerii-alături şi vreau a mă-ntări
dar nici o-mbărbătare suspinul nu-mi alină
- O, dacă sînt atîtea pe Tine-a Te opri
pe mine nu-s nici una, Iisuse, spune-mi: - vină!