Cântarea anilor
Cîntarea anilor trecuţi
o cînt tot mai cu jale
cu cît mă-ndepărtez de ea
zbor mai voios pe cale.
Cîntarea anilor ce vin
o cînt mai cu-nfocare,
cu cît m-apropiu tot mai grea
de străluciri îmi pare.
- O, de-aş putea s-o cînt deplin
nainte de-a mă duce,
pe turnul vieţii să mi-o nalţ
în soare, ca pe-o cruce.
Ca Faţa Lui, lucind pe ea,
s-o facă strălucită,
nebiruită luminînd
o cale fericită.
Pe care să-mi petrec apoi
urmaşii pînă-n zare,
- sfîrşind în Începutul larg
al Slavei Viitoare!