Nu mi-am putut nălţa
Nu mi-am putut nălţa privirea
mereu spre Adevăr s-o ţin
dar gîndul i-a pătruns iubirea
şi nu i-am fost nicicînd străin.
N-am înţeles deplin în mine,
ades, porunca ce mi-ai spus
dar cît am înţeles, ştii bine
că-ntregul suflet mi l-am pus.
Şi n-am avut din bogăţie
prea mult să-Ţi dau îmbelşugat,
- dar ce-am avut, Iisuse, Ţie
din toată inima Ţi-am dat!