Când Te-am aflat pe Tine

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne de toate eu m-am lepădat eram în sfînta-mi sărăcie Dumnezeieşte de bogat. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne al primăverii vis era dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă atît belşug de flori ningea. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne nici nu simţeam că merg pe jos părea că zbor prin întuneric aşa era de luminos. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne tot sufletu-mi era vrăjit plîngeam ca-n cea mai grea durere atît eram de fericit. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne eram atît de vinovat dar ca pe cel mai fără vină aşa cu drag m-ai sărutat. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne o zi aşa de rînd era dar n-am de-atuncea sărbătoare mai fericită decît ea. Cînd Te-am aflat pe Tine Doamne eu am simţit că sînt bogat - dar nici atunci, nici azi, Iisuse - nu ştiu cît sînt cu-adevărat...