Lumina zilelor senine
Lumina zilelor senine
s-a dus spre-un neîntors meleag,
dar raza lor rămasă-n mine
străluce tot mai cald şi drag.
Icoana feţelor plăcute
se-ngroapă mai adînc în sîn
vederii-mi sînt tot mai pierdute
dar inimii mai clar rămîn.
În mintea mea cuprinde seara
nepreţuitele-amintiri,
dar sufletul le-a-nchis comoara
ca-n taina unei mînăstiri.
... Păstrează-mi-i pe veci Iisuse
cu chipul sfînt ce li-l doream
căci după dragostea de Tine
doar dragostea de fraţi mai am.