Ce-adânc mă mângâi Tu
Ce-adînc mă mîngîi Tu Părinte
cînd noaptea îmi îndrept spre Tine
iubirea inimii fierbinte
de unda lacrimilor line.
Ce-adînc mă mîngîi Tu cînd zorii
zîmbesc pe-a zilei nouă faţă
şi noul har îmi dă fiorii
curaţi ai dragostei de viaţă.
Ce-adînc mă mîngîi Tu cînd toate
cărările părînd închise
în clipa cea din urmă poate,
văd zarea luminîndu-mi-se.
Ce-adînc mă mîngîi Tu cînd seara
cu genele înrourate
îşi lasă fruntea lin povara
pe mîinile împreunate.
Ce-adînc mă mîngîi Tu oriunde
şi-n orice timp mă-nalţ spre Tine
cînd inima-n adînc ascunde
trăirea dragostei divine.