Cu proaspătă plăcere

Cu proaspătă plăcere mă-ntorc mereu şi-acum spre toate-acele drumuri pe care-am mers cu Tine, chiar cînd doar gîndul numai mi-l pot porni la drum se-ntoarce totdeauna cu braţe pline-pline. La orice răspîntie în care-am aşteptat zîmbesc de-o revedere sau plîng de-o despărţire aici am stat pe iarbă, acolo ne-am rugat - şi toate-s încă pline de cîntec şi iubire. Pe drumurile vieţii cu Tine mi-au rămas nemuritoare urme şi feţe neuitate, iar cînd mă-ntorc spre ele, la fiecare pas cu proaspătă plăcere le regăsesc pe toate. Şi toate-aceste numai că Tu ai fost cu noi sfinţind umblarea noastră cu dulcea-Ţi frumuseţe, nimic nu se-nvecheşte ci toate-s tot mai noi scăldate-n strălucirea Curatei Tale Feţe. Cu cîtă bucurie, cînd trec pe-a noastre căi, văd Chipul Tău cel dulce şi chipurile-aduse şi-Ţi întregesc Fiinţa din toţi cei dragi ai Tăi în loc de mii de feţe văd doar pe-a Ta Iisuse.