S-a-ntipărit durerea
S-a-ntipărit durerea pe chipul meu aşa
că orice trăsătură mi-o strigă de departe...
atît de-ndelungată, de cruntă-a fost şi grea
că nu-i mai piere urma lăsată, pîn-la moarte.
Dar urma cea lăsată pe suflet mai amar
îmi va zdrobi-amintirea, milenii parcă încă,
cît de cumplit e răul, - căci urma lui de jar
pe faţă şi pe suflet rămîne-aşa de-adîncă.
Treci Doamne peste toate lumină şi balsam
ştergînd amara urmă a feţei şi-amintirii,
pe-ntreaga mea fiinţă de-a pururea să n-am
decît întipărirea iertării şi-a iubirii.