Ce strâmt e locul unde
Ce strîmt e locul unde sînt nevoit să stau
simt unghiurile pîndei cum strîng şi mă-năbuşă
văd umbrele vrăjmaşe cum se întind şi iau
lungi forme-ntunecate cu dungă de cenuşă.
Simt casa, cu pereţii subţiri şi străvezii,
pe zece drumuri pusă de-o ştie ţara toată -
nici zidul n-are umbră, nici pivniţa chilii
nici noaptea întuneric neliniştea s-o scoată.
... O Doamne dă-mi odihna din cer şi din pămînt
să scap de fiara lumii ce sfîşie şi pradă,
să scap de mine însumi acesta care sînt
nici cheie să mă ştie, nici gheară să mă vadă.
Sau fă să-mi vină iarăşi plecaţii porumbei
să-mi cînte turturica prin viile-nflorite,
să se ridice noaptea să-mi pot vedea pe-ai mei
şi să-mi mai cînt odată cîntările dorite.