Suind din nou
Suind din nou un vechi urcuş
port jertfe noi spre-un vechi altar
- cu noi răniri de vechi cătuşi
nalţ înc-un stîlp pe-un sfînt altar.
“Eben-Ezer”, - ajuns aici
privesc tot lungul drum trecut...
- Ce paşi mărunţi, ce urme mici,
ce-a trebuit şi ce-am făcut!
Gîndesc cu sufletul durut
la anii ce i-am risipit
cît am trăit din ce-am ştiut,
cît am ştiut din ce-am trăit?
Cît am gîndit din ce făceam,
cît am făcut din ce-am gîndit?
cît am iubit din ce aveam,
cît am avut din ce-am iubit?
Cît am trăit din ce-am crezut
cît am crezut din ce-am trăit?
cît am vorbit din ce-am făcut,
cît am făcut din ce-am vorbit?
La stîlpul meu de greu hotar
cad azi cu faţa la pămînt,
nu-n cîntec pun, ci-n plîns amar
Iisuse, noul legămînt!
Şi-aş vrea de-acum pîn-la sfîrşit
prin harul Tău Dumnezeiesc
să pot trăi tot ce-am vorbit
să pot vorbi tot ce trăiesc.