Abia vă văd de lacrimi
Abia vă văd de lacrimi şiragul, pe cărare
urcînd spre rugăciune, spre ceaţa de lumină
cît vă cuprind prin gratii şi vă desprind din zare
păreţi un stol de îngeri plutind peste colină.
Cum staţi privind Golgota de ziduri şi de groază
spre unde-a noastre trupuri se schimbă-ncet în moaşte
privirile-mi slăbite nu pot să vă mai vază,
dar sufletul din mine ce-adînc vă recunoaşte!
... Plecaţi mironosiţe şi ucenici în pace
spre unde se-nsenină izvoarele puterii
dar sus, de pe colină, cîntaţi cînd veţi întoarce
spre locul pătimirii Cîntarea Învierii!