O, nu priveliştea-i
O, nu priveliştea-i schimbată
ci ochii tăi au azi puteri
şi văd mai mult ca altădată
cît nu puteau cuprinde ieri!
Aceleaşi vremi, aceiaşi oameni,
ca ieri sînt şi-astăzi tot aşa
tu eşti acel ce nu mai semeni
tu eşti schimbat şi faţa ta!
Azi ţi-s privirile mai sfinte
ţi-s mai curate ca-n trecut
- şi văd ce nu vedeau nainte
ştiu ce nainte n-au ştiut.
De-a lor lumină te pătrunde
iar nu de ochii cei trupeşti
că miez e ceea ce s-ascunde
dar coajă-i ceea ce priveşti!