Ai milă Tu
Ai milă Tu al Bucuriei
Izvor Etern şi Nesecat
nu-ngădui să plîngă nimeni
prea dureros şi-ndelungat,
că de-unde ies prea multe lacrimi
rămîne sufletul uscat
rămîne sufletul uscat.
Ai milă Tu Cel ce-nconjuri
cu ceruri de-armonii în cor
de-aceia ce cîntări prea multe
Ţi-au scris în inimile lor
c-adesea-n inimile-acestea
ard răni ne-nchise pînă mor
ard răni ne-nchise pînă mor.
Ai milă Tu Dăruitorul
a tot belşugul, n-alunga
pe-acel ce-afară de iubire
nimic n-aduce-n faţa Ta
căci numai Tu ştii ce mult sufăr
cei ce iubesc, dar n-au ce da
cei ce iubesc, dar n-au ce da.
Ai milă Tu Răsplătitorul
Cel Drept şi Binecuvîntat
şi nu-l uita pe lucrătorul
care-a muncit şi n-a luat,
fă-i parte cînd s-or strînge snopii
şi celui care-a semănat
şi celui care-a semănat.
Ai milă Tu Preţuitorul
a tot ce-i cîştigat cu plîns
păstrează între-ai Tăi unirea
ca focul sfînt în veci nestîns,
nu-l mai răbda pe cel ce strică
ce-a fost cu-atîtea jertfe strîns
ce-a fost cu-atîtea jertfe strîns.
Ai milă Tu Împărţitorul
înfricoşatelor sentinţi
de cei ce moştenesc păcate
şi blesteme de la părinţi
că nu-s pe lume mai amare
mai lungi şi grele suferinţi
mai lungi şi grele suferinţi.
Ai milă Tu arată-Ţi calea
la cei ce-o vor dar nu Ţi-o ştiu
să nu se amăgească nimeni,
- că nu e suflet mai pustiu
ca cel ce l-a-nşelat credinţa
dar vede-aceasta prea tîrziu
dar vede-aceasta prea tîrziu...