N-am privit la crinii
N-am privit la crinii cîmpului de vară
ce nu-şi torc, Iisuse, nici nu-şi ţes veşminte,
ca văzînd fiinţa cum le-o-mbraci Tu iară
să-nţeleg dojana şi să iau aminte.
N-am privit la corbii care n-au grînare
unde cu-ngrijire să-şi adune hrana,
ca văzînd, Iisuse, cum le dai mîncare
şi luînd aminte, să-nţeleg dojana...
N-am privit Iisuse, ca să iau aminte
şi-azi sub grea dojană inima-mi tînjeşte...
- poate fi mîncare, pot avea veşminte
vieţii mele Doamne, altceva-i lipseşte!