De-aş putea să-ntorc
De-aş putea să-ntorc pe calea Timpului spre Început
- cum cobori din treaptă-n treaptă aş păşi din an în an
fără să mă uit o clipă la nimic din ce-am trecut
m-aş opri-ntr-un veac de aur,
lîngă-un ţărm galilean.
Cum Te-aş aştepta acolo răbdător şi fericit
cînd aş şti că dimineaţă ai să treci şi să mă iei!...
- ceilalţi s-ar uita la mine cu un ochi nedumerit
dar pe urmă cu ce zîmbet m-ar primi să merg cu ei.
Cum m-aş avînta ca Petru, peste valuri netemut,
cum Ţi-aş sta răpit, pe umăr, ca Ioan, să Te ascult,
cum ca şi Zacheu, îndată Ţi-aş da-ntregul meu avut
- ca să poţi vedea Iisuse, cît Te-am înţeles de mult!
Ţi-aş spăla ca păcătoasa praful drumului trudit
de pe Sfintele-Ţi picioare cu al lacrimii izvor
şi mi-aş sparge ca Maria vasul cel nepreţuit
să-Ţi torn numai Ţie mirul cel plăcut mirositor.
Aş căuta să-Ţi dau ce încă nimeni altul nu Ţi-a dat
şi-aş găsi să-Ţi spun cuvinte care nimeni nu Ţi-a spus
- ca să-mi poţi cunoaşte-n totul sufletul îndatorat
şi adînc recunoştinţa cîtă-aş vrea să-Ţi dau, Iisus!