E Noaptea Învierii
E Noaptea Învierii!...
o, pîn-aici afund
chemările de clopot căutîndu-mă pătrund,
pe glasul lor de-afară vin gîndurile stol
umplîndu-mi dintr-o dată întreg mormîntul gol.
O, Paştile din anii copilăriei cînd
era atîta soare pe faţă şi pe gînd
cînd primul clopot, noaptea, trezindu-ne venea
lumina, dintr-o dată pe toate strălucea.
O, cămăşuţa nouă... şi oul înroşit,
bisericuţa albă pe dealul înflorit,
lumina Învierii, fiorul neuitat
din clipa sărutării: Hristos a Înviat!...
- De amintirea sfîntă a tuturor luat
aş vrea să spun spre-un suflet: Hristos a Înviat,
- dar sînt atît de singur
- şi gîndurile roi,
pe-acelaşi glas de clopot le retrimit napoi.