Cât am pierdut!

Cît am pierdut noi pentru Tine e tot ce-n lume-avem senin - ce mult e pentru noi Iisuse dar pentru Tine, ce puţin! Copiii, soarele şi casa ce-n lume numai una ai iubirea, libertatea, visul şi tot ce-i unic într-un grai. Pe toate le-am pierdut căci anii trecuţi cu ele, nu mai vin nu mai revine viaţa dusă şi tot ce-a fost a fi senin... Pierduţi sînt anii cînd mînuţa copiilor ne-ar fi-alintat şi ziua cînd părinţii noştri nemîngîiaţi s-au mormîntat! Pierdutu-s-a prietenia cu bucuriile din ea şi tot ce fiecare-n lume o dată numai, poate-avea. Şi numai o zi, ca-n moarte, şi-odată Ţi le-am dăruit, trăind, în fiecare clipă de mii de ori Ţi le-am jertfit! Pe faţa noastră suferinţa neşters lăsat-a chipul mut şi nimenea pe lumea asta nu poate-ntoarce ce-am pierdut... E unic pentru noi aceasta - dar pentru vecii toţi cîţi vin şi pentru cît în ei ne-aşteaptă Iisuse Scump, - e prea puţin!