Argilă şi cernoziom

Argilă-am fost... şi rod din mine puţin am dat şi prea tîrziu atunci trebuit-a-n recolte bogat cernoziom să fiu argilă-am fost... şi prea devreme dogoarea aspru m-a făcut atunci cînd trebuia răbdare să fiu cernoziom tăcut. N-am fost argilă-atunci cînd umil în mine trebuia să ţin statornic neschimbată forma dintîi, a chipului divin n-am fost argilă cînd durerea sub grele lovituri m-a pus să nu mă sfarm ajuns sub ele ci să mă-ndoi şi mai supus. Argilă-am fost atunci cînd ploaia de har ceresc s-a revărsat în loc să intre-n mine rodnic, s-a scurs grăbit şi s-a uscat argilă aspră-am fost cînd roade în mine ai dorit să vezi cernoziom sfărmat, cînd Chipul în mine-ai vrut să-Ţi modelezi. ... N-am fost argilă-asemănată cu aurul cel luminos am fost cernoziomul negru cu chip închis şi-ntunecos n-am fost la timp nici bună-argilă, n-am fost nici bun cernoziom am fost o slabă şi săracă şi aspră inimă de om.