Au trecut demult
Au trecut demult cocorii tinereţii către Sud,
paşii solilor chemării tot mai limpede-i aud
către şoaptele plecării tot mai împăcat înclin,
simt că-n toţi, în orice clipă, mor puţin - cîte puţin,
simt că-n fiecare frate se adună-ncet încet
tainic bănuieli şi lacrimi pentru ultimul regret...
Nu vă-ndureraţi prea tare pentru încă un sfîrşit,
nimeni dintre noi pe lume nu-i de neînlocuit!
Nu rămîne gol vreodată locul unui cîntăreţ,
chiar cînd unul bun se duce, - vine altul mai de preţ -
numai Dumnezeu e Unic, El rămîne neschimbat
îngrijind să umple iarăşi locul celor ce-au plecat.
Nu rămîne gol în codru cînd îi cade-un paltin jos;
fără schimb nu pleacă nimeni,
- vine altul mai frumos!