Cât e din pământ

Cît e din pămînt în tine dragoste, - şi cît din cer, că te simt la fel în mine cînd de jar şi cînd de fier! Calea ţi-e aşa umblată de atîtea vremi şi ori, dar mereu ca-ntîiaşi dată sînt fierbinţii tăi fiori... Nu-ţi arunc napoi povaţa care n-o-nţeleg acum, ştiu că vine dimineaţa cînd îmi va lipsi pe drum. Cu respect şi cu tăcere preţuiesc al tău sfînt crez chiar cînd nu găsesc putere nici să-l las, nici să-l urmez. Căci tu dragoste-ai în tine taina din pămînt şi cer, ce înalt şi-adînc mă ţine cînd de jar şi cînd de fier.