Rugăciune amară

Doamne, nu-l răbda pe-acel ce umblă să omoare scapă-i pe nevinovaţii care-i cad în gheare cînd ucid cu glonţ ori pîră, cu cuţit sau pană rupe mîinile vrăjmaşe, negre de satană. Nu-l răbda pe-acel ce-şi vinde sufletul de frate scapă-l pe cel bun din cursa gurii blestemate cînd pe bani sau frică vinde, unul, sau o sută, rupe Doamne limba care vinde cînd sărută. Nu răbda tîlharul care fură şi aprinde scapă casa către care mîna lui se-ntinde, ori că fură snopi, ori suflet, arde vieţi, ori case rupe gheara blestemată, nu-i lăsa foloase! Nimiceşte lanţ şi cursă, sfarmă jug şi cheie nicăierea om sub soare rob să nu mai steie că sub ce cuvînt s-ar pune astea-s veşnic rele rupe Doamne Forţa care pune lumea-n ele. Adă ziua să nu fie nici caini nici iude nici cu sînge nici cu lacrimi lumea s-o mai ude nici tiranii, nici tîlharii pacea s-o-nspăimînte peste groapa tuturora dragostea să cînte. Căci de-atunci nainte pacea, florile şi cîntul ar îmbrăţişa cu zîmbet fericit pămîntul iar lumina Fericirii din Eden visată ar cuprinde lumea-ntreagă pentru-ntîiaşi dată.