De ce te zbaţi zadarnic?

De ce te zbaţi zadarnic s-ajungi ce nu-i de-ajuns să cauţi răspuns la taine ce-n lume n-au răspuns s-atingi ce nu se cade - cînd anii sînt păreri! - - crezutele cîştiguri sînt numai noi dureri! Mai scurtă-i slava lumii ca visul cel din zori răscumpărarea-n lacrimi i-o-ntorci de mii de ori, mai trecătoare-i vraja plăcerii pămînteşti ca umbrele, - şi totuşi ce veşnic o plăteşti. Mai crîncen arde focul amarei remuşcări ca orice foc, - şi totuşi tu n-asculţi de mustrări ce preţ pui pe-ndrumarea cinstitei conştiinţi cînd patima te-atrage cu mii de ochi fierbinţi! De ce te zbaţi zadarnic, minţind, să pari că eşti aceea ce tu singur nici lupţi şi nici doreşti crezi oare că-nşeli pe-alţii, că minţi pe Dumnezeu o, te înşeli pe tine din ce în ce mai greu! Mai străvezii ca apa sînt gîndurile cui îşi caută numai slava şi rosturile lui dintre tîlhari acela-i mai vinovat oricînd ce binele îl uită şi vinde sărutînd. - De ce te zbaţi zadarnic sărmane călător ce strîngi tu azi, vin alţii, să-mprăştie de zor, - trudeşte pentru-avutul ce veacurile-l cresc făcîndu-ţi drum şi prieteni spre cortul cel ceresc!