Avut-am voie
Avut-am voie să-mi aleg
în viaţă nesilit cărarea
puteam să zbor sau să mă leg
- ştiam şi preţul şi urmarea.
Puteam să lupt dac-aş fi vrut
puteam să nu mă las în rele
puteam să cred - dar n-am crezut
puteam, - dar n-am luptat cu ele.
Puteam s-ascult dar n-am voit
căci prea mă stăpînea trufia
putînd fi bun m-a ispitit
păcatul şi nevrednicia.
De-aceea merit ce primesc
pe drept sînt osîndit la moarte
n-am vrut lumina s-o iubesc
pe veci voi fi de ea departe!
Avut-am voie să-nţeleg
deplin ce-i rău şi ce e bine
dar, cunoscînd am vrut s-aleg
de-aceea merit tot ce-mi vine.
Ce-ngrozitor e tot ce-aştept
în deznădejdea pe vecie, -
dar unde-i sufletu-nţelept
să vrea să nu-mi urmeze mie!